Despre carte: an / De îndată ce Zhenya a venit acasă de la școală, s-a dovedit că nu era nici o firimitură de pâine în casă. Strângând un geamăt de martir, și-a aruncat rucsacul cu manuale pe coridor și s-a îndreptat cu greu spre „Turtă dulce”. Era cald în uniforma mea de școală, era un septembrie neobișnuit de cald. Zhenya era un băiat obișnuit de doisprezece ani, cu ochi verzi, cu nasul moale, cu părul blond decolorat, care nu s-a remarcat în mod deosebit printre semenii săi. Bineînțeles, nu a ocolit gardul, ci s-a târât printr-o gaură, scurtând astfel drumul și regăsindu-se imediat într-o lume a plăcilor din beton armat, găuri, țevi, scânduri, nisip, fragmente de cărămidă și alte atribute ale unei construcții. site, unde din anumite motive nu era o singură persoană. Zhenya a fost aici de mai multe ori. Trecând cu încredere spațiul accidentat - unii pe nisip, alții pe pietriș, alții pe traverse, uneori pe o scândură - s-a târât printr-o gaură din gard și s-a trezit în curte, de unde era la doar o aruncătură de băț de Casa Turtă dulce. . Această curte nu ar fi de interes dacă nu ar fi pisica roșie care s-a cățărat într-un copac și a țipat acolo cu o voce proastă. Întotdeauna e așa - se urcă și țipă până când îl scoți, iar când îl scoți, se zbârnesc... O rafală ascuțită de vânt mi-a lovit ochii cu grăunte de nisip înțepătoare, făcând să apară instantaneu lacrimile și tot ce este în jur. neclară. Vântul a devenit și mai puternic și aproape l-a dat pe Zhenya de pe picioare. Frecându-și ochii cu pumnii, se dădu înapoi, dar apoi vântul se potoli la fel de brusc cum începuse..